Canada: de la colonizare la confederatie
In data de 1 julie 2017 canada a sarbatorit 150 de ani de cand a devenit confederatie.
Istoria ei moderna insa incepe in anul 1534, cand regele Frantei Francisc I l-a trimis pe navigatorul Jaques Cartier sa conduca o expeditie in Lumea Noua cu scopul de a gasi aur si alte bogatii, precum si o noua ruta navigabila spre Asia. Cele trei mari expeditii intreprinse de Jaques Cartier (1491-1557) de-a lungul fluviului Saint Lawrence se vor dovedi decisive in reusita Frantei de a acapara uriasul teritoriu nord-american care se va numi mai tarziu, Canada.
In data de 19 martie 1535, Cartier primea deja ordinul si corabiile plus echipajele aferente, pentru ca in ziua imediat urmatoare navigatorul sa ridice deja ancorele celor doua corabii si sa porneasca la drum in fruntea celor 61 de membri de echipaj. Douazeci de zile mai tarziu, Cartier ajungea deja in Newfoundland. Dupa coborarea la tarm, echipajul a inceput explorarea necunoscutului, pornind totusi de la o zona frecventata de pescarii bretoni din Baie des Chateauz din sudul peninsulei.
Dupa ridicarea unei cruci monumentale in Saint-Servan pe coasta de nord a Golfului Newfoundland, Cartier s-a indreptat spre sud. A intalnit Insulele Magdalen si a trecu prin dreptul Insulelor Prince Edward de astazi. Cartier a trecut mai apoi prin Chaleur Bay, unde in data de 7 iulie a anului 1535, exploratorul intalnea cativa amerindieni din tribul mikmaq. Primele convorbiri dintre reperezentatii celor doua culturi si civilizatii atat de diferite intre ele, au fost acompaniate de un schimb de bunuri, intalnirea dintre Cartier si amerindieni concretizandu-se astfel in primul act istoric de comert liber dintre francezi si amerindieni. La scurt timp de la acea intalnire istorica, Cartier ajungea in viitorul Golf Gaspe.
Odata ajuns in locurile unde nu mai ajunsese niciodata vreun european, expeditia lui Cartier a dat peste circa 200 de amerindieni iroquezi din Standacona (Quebec-ul de astazi). La inceput increzatoare si cordiale, relatiile s-au degradat atunci cand Jaques Cartier, in binecunoscut stil colonialist european, a pretins in data de 24 iulia a aceluiasi an, intreg teritoriul iroquezilor.
Crucea inalta de 10 metri ridicata de Cartier la Pointe-Penouille, i-a parut amenintatoare si jignitoare lui Donnacona, seful triburilor iroqueze. Temandu-se de izbucnirea unui conflict armat cu bastinasii, Cartier l-a mintit cu buna stiinta pe Donnacona, spunandu-i acestuia ca crucea ridicata nu ar fi fost altceva decat un semn prin care marca traseul sau prin regiune.
Ca un fapt care merita relatat, in timp ce explora regiunea fluviului Saint Lawrence, Jaques Cartier este omul caruia i se datoreaza numele de Canada pe care il are acest stat de pe continentul nord-american. In insemnarile sale, Cartier a scris despre amerindienii iroquezi care foloseau deseori cuvantul „kanata” (in traducere directa – sat sau asezare) pentru a se referi la intreaga regiune unde astazi este metropola Quebec. Imprumutat de geografii vremii direct din relatarile scrise ale lui Cartier, numele a fost ulterior extins asupra intregii colonii si viitoarei tari care s-a numit de atunci incoace, Canada.
Ulterior expeditiilor Frantei si mai apoi ale Marii Britanii, europenii au explorat si s-au stabilit mai tarziu de-a lungul coastei Atlanticului. Franta a cedat aproape toate coloniile sale din America de Nord către Marea Britanie în 1763, după Războiul de Sapte Ani. Rezolutiile de la Quebec din 1864 au propus unirea coloniilor britanice din America de Nord într-o singură federatie. Aceste acte au întalnit votul majoritatii reprezentantilor din coloniile Americii Engleze (Canada) si au dus la Conferinta de la Londra din 1866, ce a reglementat formatia Dominionului Canadei pe 1 Iulie, 1867. Termenul de dominion a fost ales pentru a indica statutul Canadei ca o colonie cu guvernare proprie a Imperiului Britanic.
