Ce am invatat in 4 ani de Canada

Ajunsa in Romania, o buna prietena si colega de scoala, liceu si apoi facultate, mi-a propus sa sustin o prezentare la facultatea unde am terminat amandoua, Administrarea Afacerilor in Limbi Straine, sectia Germana, de la ASE. Prezentarea avea sa fie despre management intercultural, dedicata studentilor de anul III, aflati in pragul absolvirii, adica a unui 'milestone', moment din care optiunile sunt nelimitate in ceea ce priveste drumul pe care urmeaza sa-l aleaga: master, job, calatorit, etc. Cerinta Ioanei, prietena mea, a fost sa le transmit ceea ce am invatat eu despre management intercultural din experienta mea in Canada, ce provocari am intampinat, ce recomandari am vis-a-vis de o buna gestionare a diferentelor culturale si a unui eventual soc cultural. Suna foarte academic, stiu, dar cam aceasta era ideea: what to expect, do's & don't's, Diana's tips.

Nu pot sa explic cat de entuziasmata am fost de propunere! Am crezut ca explodez de bucurie, din mai multe motive, si anume ca sustinerea acestei prelegeri reprezenta: revenirea in salile facultatii mele pline de amintiri minunate, public (si oarecum motivational) speaking - marea mea pasiune SI, nu in ultimul rand, trecerea in revista a ceea ce am invatat in ultimii ani - un fel de marcare a evolutiei (sa speram) si transmiterea acestor realizari altor oameni care pot beneficia de ele.

M-am pus pe desk research, mi-am facut un 'fir epic' si am alcatuit un PowerPoint, care a fost bine primit de studenti si care, zic eu, le-a transmis atat informatia, cat si sentimentul ca sta in puterea lor sa isi contureze un viitor minunat - mesaj esential in special pentru tineri la inceput de drum.

In cele ce urmeaza, voi rezuma ideile principale legate de management intercultural si sunt foarte curioasa de parerile dumneavoastra, care sunteti cei mai in masura sa validati (sau nu) acestea.

Desigur ca putem privi din foarte multe unghiuri, dar ma voi axa pe self-management in cazul contactului cu o alta cultura (fie ea a unei tari, regiuni, oras, organzatie, departament, grup, etc.).

Consider experienta interculturala o provocare care ne deschide ochii, ne extinde orizontul, ne ajuta sa ne cunoastem mai bine cu punctele noastre forte si mai putin forte, ne obliga sa ne punem pe noi insine sub semnul intrebarii, ne ridica nivelul de toleranta, acceptare si compasiune, ne schimba (de cele mai multe ori in bine), ne creste nivelul de constientizare, deci ne accelereaza evolutia - nu neaparat in cel mai agreabil mod, ba chiar deseori procesul de adaptare e mai degraba incomod, pentru ca presupune efort.

Abia dupa ce am ajuns in Canada, mi-am dat seama de anumite criterii care sunt importante pentru mine in ceea ce priveste locul in care sunt, lucruri pe care le luasem ca atare, caci pana atunci venisera de la sine, de exemplu: distanta fara de Romania, oamenii pe care ii cunosti din zona, limba, vremea si activitatile disponibile, calitatea vietii si preturile, mancarea, moda, societatea (deschiderea societatii fata de oameni din afara), etc.

Lectia #1: fii constient(a) de cele mai importante 5 criterii pentru tine si vezi in ce masura acestea sunt indeplinite de tara/ orasul/ organizatia noua (cel mai bine inainte sa faci schimbarea).

Canada, si aici ma refer mai ales la partea engleza, are o cultura sanatoasa ('sane') si de bun simt: egalitatea din sexe, responsabilitate individuala in cadrul comunitatii (avem cu totii grija de bunul comun, caci el apartine tururor), autoritatea se bazeaza pozitie si nu pe clasa sociala sau statut, toleranta fata de alte culturi si religii, politete, respect si incredere, libertate si pace, ordine si lege. Desigur, ca orice altceva, acestea au si alte taisuri, eg. un barbat va deschide rar usa unei femei, oamenii tind sa comunice mai putin liber si deschis din frica de a nu fi 'politcally incorrect', etc. Pe mine ma surprinde de fiecare data cand in Romania sunt ajutata cu bagajele si ma bucura nespus o glumita mai putin 'corecta', caci, hai sa recunoastem, acele poante sunt cele mai haioase.

Altfel, canadienilor le place sa te uiti in ochii lor cand vorbesti, sa te tii de cuvant, sa nu exagerezi sau infloresti povestile, sa nu intri in spatiul lor fizic ('excuse my reach'), sa iti ceri scuze ('world's most polite nation'), sa vii la timp. Fii prietenos, zambitor, evita subiecte sensibile precum politica, religie, sexualitate si nu te astepta sa fii invitat prea curand (sau vreodata) la un canadian in casa. Pe mine aceasta distanta si dificultatea de a stabili relatii stranse mi-a cam dat dureri de cap...

Lectia #2: nu exista o cultura care sa le aiba pe toate, iar orice lucru bun, are si partile lui negative. 'It's neither good, nor bad, it is what it is'.

Exista totusi niste moduri de a accelera procesul de intelegere a noii culturi, de adaptare si de integrare. Voi impartasi ce am facut eu, fara pretentia ca acestea ar functiona pentru fiecare sau ca lista mea e completa. Pe langa serviciu, am facut voluntariat la acvariu si in 3 alte organizatii care se ocupa de evenimente atat in zona business, cat si dezvoltare personala, am facut cateva cursuri after-hours la UBC, SFU si BCIT in ideea sa am certificate de aici si sa cunosc oameni noi, am intrat in minunata VRA, am infiintat Social Committee in complexul meu de cladiri ca sa imi cunosc vecinii, predau yoga, merg la evenimente (inclusiv) culturale, atractii turistice din zona si calatoresc din imprejurimi foarte mult.

Lectia #3: in mare masura procesul de intelegere, adaptare si integrare sta in puterea noastra.

Lectia #4: nu asuma ca stii despre noua cultura! Priveste totul cu o curiozitate pozitiva, observa, intreaba si... in cele din urma, imbratiseaza.

Un exemplu potrivit (si simpatic) este cel al unui indian cu care a lucrat sotul meu. Initial acesta lucra din India pentru o firma indiana si in mod repetat nu respecta deadline-urile. Apoi s-a mutat in Canada (daca imi amintesc bine la firma cu care colaborase din Canada), si, in mod magic, a inceput sa livreze la timp, dupa asteptarile noii organizatii.

Lectia #5: pana la urma oricine se adapteaza, altfel este exclus in mod mai mult sau mai putin organic.

Provocarile mele cele mai mari in acesti 4 ani de cand sunt in Canada au fost: sa imi gasesc job pe masura pregatirii, sa imi creez un network si un cerc (mai) apropiat de prieteni, raceala respectiv superficialitatea relatiilor interumane, gestionarea dorului de casa, familie si prieteni, faptul ca nu am participat la evenimente importante din Romania, lipsa traditiilor (Martisor, mucenici, urarea 'happy holidays', in loc de 'Happy Easter'), faptul ca nu fac glume in engleza cu atata usurinta ca in romana, recapatarea increderii in mine dupa socul cultural.

Lectia #6: in alta parte nu va fi niciodata ca acasa sau la fel cu ce ai fost obisnuit inainte. Toti trecem prin provocari de acest gen si e OK, acesta este mersul firesc al lucrurilor si s-au scris biblioteci intregi pe aceasta tema.

Lectia #7: fiecare decide daca ii place sau nu, daca i se potriveste sau nu noua cultura si ceea ce este cel mai bine pentru el sau ea.

Indiferent, doresc sa inchei prin a scrie ca fiecare dintre noi cei trecuti prin aceste experiente este mai puternic, mai experimentat, mai cu picioarele pe pamant, mai deschis, mai tolerant, mai plin de compasiune ... mai bun, iar lumea are nevoie de astfel de oameni.