Scutecele Domnului

... acum ca v-am atras atentia, acesta este numele unei prajituri pe care femeile din Moldova il pregatesc in Ajunul Craciunului. Bunica mea, Buni Maua, face si astazi Scutele Domnului, un dulce care pentru mine intrece Raffaello, Ritter Sport, eclair-urile si chiar si Kurtos Kalacs de la Transylvanian Delights de pe Davie (care sunt divini...).

Da, imi plac atat de mult, probabil si pentru ca le asociez cu copilaria, cu Buni si cu spiritul inaltator al Craciunul - ce combinatie poate fi mai frumoasa? Ce ar putea oare concura cu acestea?

Pentru Scutecele Domnului se pregatesc mai intai niste foitze subtiri ca de tigara, care se pun pe plita incinsa la copt. E nevoie de multa atentie si pricepere, pentru ca foile sa se coaca 'numai bine'. 'Numai bine', alaturi de 'cat curpinde' si 'dupa ochi' fac parte din indicatiile pretioase si 'exacte' pe care le primesc cand cer retete de la dragele mele bunici.

Dupa ce se coc, se toarna peste foi un amestec de apa, zahar, lamaie si rom (deja imi lasa gura apa), pana cand se imbiba bine. Una deasupra celeilalte se intind pe un platou si se presara (cu dare de mana) cu amestec de nuca macinata, zahar si, dupa gust, scortisoara. Apoi se taie in bucati ca o prajitura si, spre deliciul tuturor (al meu mai ales), se servesc in Ajun, caci sunt de post si 'e voie'.

As incerca sa va descriu senzatia... gustul e un amestec de copt (pe alocuri ars 'numai bine'), dulce, nuca si 'o idee' de esenta de rom... Irezistibil... este gustul de acasa al Craciunului.

Impreuna cu toti voluntarii de la VRA, va urez cu mare drag Sarbatori Fericite, pline de iubire si oameni dragi, de bucate alese si cadouri imbelsugate pentru trup si suflet. Sa simtiti spiritul Craciunului cu adevarat, fie ca el este adus de un vin fiert, de o colinda romaneasca, de un brad luminos sau de... Scutecele Domnului.