De dor
Tin sa incep prin a spune ca 'dor' nu are traducere in multe alte limbi. Da, exista 'nostalgia', 'melancholy' si poate alti termeni care se apropie ca sens, dar, dupa cum spunea doamna Popa de romana, acestea sunt doar sinonime partiale. Prietena mea grecoaica Maria sustine ca ei ar avea un cuvant care exprima, exact ca 'dor', un sentiment amestecat de drag, dorinta si durere. Foarte frumos mi se pare ca un termen are puterea sa fie atat de expresiv, caci reflecta intocmai ce simt cand ma gandesc la Romania.
Imi e dor sa stau sub copac la tara la Brebu pe patura in iarba in gradina boiereasca cu cainele Urechila, fara sa ma uit la ceas, apasat de gandul ca in 2 ore pleaca rata spre Campina si trebuie sa plec, ca am alte 3 intalniri programate cu alti oameni dragi. Sunt mereu pe fuga si alerg intr-un suflet dintr-o parte in alta ca un titirez cand ma duc sa vizitez doar timp de 2-3 saptamani pe an.
Imi e dor sa ma plimb prin Bucuresti si sa ma bucur de casele vechi incarcate de istorie pe de Dacia si Calea Victoriei, sa dau roata Cismigiului si locurilor unde am copilarit, sa trec pe langa locul vechii case si sa imi amintesc de vremuri care au trecut, dar care imi sunt vii in amintire si dragi pana la cer si inapoi. Imi e dor sa vad scoala si strada ei linistita sau incarcata de elevi, sa trec prin fata facultatii cand sunt studenti acolo si sa incerc noile cafenele din zona, sa vad ce atmosfera si gen de amintiri se nasc acolo.
Imi e dor sa joc tenis cu tata la baza in Herastrau, sa ne uitam la Roland Garros impreuna si sa imi faca in ciuda ca iar castiga Federer in loc de Nadal. Imi e dor sa ma bata la toate jocurile pamantului de la biliard la table (nu imi vine sa cred ca am scris asta...).
Imi e dor sa stau cu mama si sa ne facem liste de cumparaturi si sa organizam intalniri, vizite si evenimente si sa ne felicitam una pe cealalta cat de structurate si pricepute suntem. Imi e dor sa mergem la coafor la Cristina si sa radem fara griji intr-o sambata cu soare.
Imi e dor sa primesc Martisoare multe si zambile si ma plimb prin piata plina de flori de primavara si tot felul de cadouase de inceput de primavara. Si daca tot suntem prin piata, ce-ar merge o branza de la tarani si niste rosii cu forme neregulate din gradina, cu o aroma puternica si gust autentic si intens.
Imi e dor sa stau cu prietenele mele de suflet la o limonada in Centru Vechi si sa vorbim despre viata si vrute si nevrute, sa punem tara la cale si sa ne iluzionam ca raspundem la intrebari de viata fara raspuns, sa vorbim in romana si sa ne facem amintiri si sa radem din toata inima din nimicuri.
Imi e dor sa dansez pana dimineata la rasarit pe plaja si sa apoi sa fac baie in Marea Neagra, nici prea calda, nici prea rece, si sarata numai bine. Si sa aud ca prin vis anunturi de genul 'porumb fiert avem' sau 'nu dati banii pe prostii, faceti poze la copii' (desi acesta nu mai e actual de cand cu 'telefoanele destepte').
Si imi mai e dor de shaorma de la Distor (desi imi e rusine sa recunosc), de supa de pui a lui buni Marieta, de mancarica de cartofi a lui buni Maua, de paine turceasca proaspata, de apa minerala si de Sana, de macinici facuti din coca de cozonac si de covrigei... si lista ar putea continua la nesfarsit.
Si da, imi e dor sa ma observe lumea pe strada, sa ma alinte prietenele mamei ca si cum as fi fata lor, sa fac glume cu umorul tipic romanesc si sa stalcesc cuvintele, cum numai flexibilitatea limbii noastre ne da voie...
Imi e dor de efervescenta oamenilor, de vitalitatea interactiunilor cu ei si de atatea si atatea sentimente pe care mi le evoca amintirile legata de tara. Mare mare dor...